Cea mai grea cursa pe nisip a lumii, desfasurata sambata, 19 noiembrie, pe plaja Scheveningen, Haga, Olanda, a fost castigata de olandezul Jeffrey Herlings, campion mondial de motocross, categoria MX2. Dupa cum am anuntat saptamana trecuta, din Romania, trei sportivi au facut deplasarea in Olanda, la invitatia designerului acestui circuit, iar ei sunt Ciprian Popescu, Adrian si Julian Raduta. Fiecare dintre ei si-a indeplinit obiectivul, de a se califica in mansa finala, chiar daca au facut-o din a doua mansa, „Last Chance”. Felul in care au facut-o, este insa peste asteptari, si anume, din cei 750 de piloti care s-au luptat sa ajunga in finala unei competitii mult mai dificile decat ce se vede chiar si in cele mai spectaculoase filmari, Adrian Raduta s-a clasat pe locul 4, Julian Raduta pe 6, iar Ciprian Popescu pe 77. Chiar daca realitatea din teren s-a dovedit a fi mult mai complexa si mai pretentioasa comparativ cu antrenamentele si strategiile facute de acasa, cei trei piloti romani au acumulat o experienta valoroasa, care poate sustine un rezultat bun la editia din 2017. Ii dam pentru inceput cuvantul lui Adrian Raduta, liderul echipei Top Cross TCS, campion est european si campion al Bulgariei, en-titre, la motocross:
„A fost o experienta care a depasit cu mult asteptarile mele, am invatat o multime de lucruri, in special despre cum sa ai motocicleta pregatita pentru o astfel de cursa. Stiam ca va fi destul de frig, nu mi-am facut probleme cu supraincalzirea motocicletei, ne-am calificat in finala, dar am fost nevoiti sa abandonam, din pricina problemelor tehnice.
Ce se poate vedea la televizor nu se poate compara cu realitatea. Dupa ce a fost calcat de atatea ori, de 1500 de motoare, nu mai exista un singur metru de circuit in care sa poti sta in sa. Este o cursa foarte grea, dar si foarte frumoasa, pot sa spun ca de abia acolo am inteles de ce se numeste Red Bull Knock Out. Este singura cursa la care am vazut motociclete ingropate in nisip pana la ghidon si in care m-am simtit ca pe… front! Depasesti sau esti depasit in permanenta de zeci de motoare, valurile din nisip ajung la opt metri inaltime, cu praguri, atat pe coborare sau pe urcare. In linia dreapta de 2.5 kilometri se merge in zig-zag, cu viteze de pana la 180 de km/h si poti gasi oricand o motocicleta abandonata in nisip, imposibil de scos in timpul cursei de organizatori. La aterizari poti gasi efectiv bucati de motocicleta, care trebuie evitate, am vazut si un accident urat, dar organizatorii erau pregatiti cu o clinica mobila.
A propos de organizare, de notat ca desi eram 1500 de piloti, in mai putin de doua minute, eram inregistrat in cursa! Iar din cei 1.500 de piloti, doar 260 au terminat cursa, ceea ce intentionez sa fac si eu anul viitor”.
Pilotajul e foarte dificil, dar placut in acelasi timp si imi formasem un ritm bun. In prima mansa de calificare, cea cu 1500 de piloti, mi-am dat seama ca rapoartele finale ale cutiei de viteza trebuiau sa fie mai lungi. Erau concurenti care se duceau in 180 km/h, noi mergeam undeva cu 140 km/h. In testele de acasa, pe circuitul de nisip de la Reci, un plin m-a tinut o ora si douazeci de minute, hotarasem sa alimentam la patruzeci si cinci de minute, dar rezervorul a rezistat putin peste 30 de minute si a trebuit sa abandoam. Dupa cum spuneam, motocicletele se recupereaza de organizatori, e periculos sa o faci tu timpul mansei. Apoi am intrat in mansa Last Chance, alaturi de 750 de piloti, terminand pe patru, iar Juli, pe sase.”, spune Adrian Raduta.
Desi au fost pregatiti cu protectii speciale pentru radiatori, realitatea din teren a fost mult mai dura. „Pe linia dreapta de 2.5 km, incercam sa mergem cat mai langa apa, pentru a lua viteza, dar jetul de nisip si apa bloca fagurii de la radiator. Radiatoarele fiind fierbinti, nisipul se intarea instant, si desi temperatura era de doar cateva grade, motorul se incingea. In pauzele intre manse completasem sute de militri de lichid de racire, simteam ca motorul nu mai mergea in parametri optimi si desi am avut un start bun, din primele doua grile, alaturi de Juli si am mers destul de in fata, am fost nevoit sa intru la pitlane pentru a completa din nou cu antigel. Am mai reusit sa dau o tura si pe la minutul 33 motorul a calat. Mi-as fi dorit sa termin si sa rezistam pana la capat, aveam sanse sa venim destul de in fata, in primii treizeci, Juli a abandonat cand era pe pozitia 38. Nu ma asteptam sa venim asa bine, nu ma asteptam nici la aceste probleme tehnice, pentru anul viitor vom avea motoarele mult mai bine pregatite. Aveam nevoie de aceasta experienta de invatare, nu pot da vina pe motor, care in antrenamente s-a comportat ok, indiferent de marca motocicletei, au fost mult abandonuri. Este nevoie de imbunatatiri suplimentare la sistemul de racire si de protectii contra nisipului”, conchide Adrian Raduta.
Ciprian Popescu spune ca Red Bull Knock Out este cel mai frumos cadou pentru implinirea varstei de 50 de ani dar si ca obiectivele sale au fost diferite de cele ale fratilor Raduta. „Chiar radeam inainte de cursa, cu Greg Atkins, designerul circuitului de la Haga, spunandu-i ca ne trimite in jungla. A fost chiar si mai greu decat ne-am asteptat, cu o multime de detalii de pregatit, de la motocicleta pana la echipament si servisarea motocicletei, pe care le poti descoperi doar atunci cand esti in cursa. De aceea, eu sunt multumit ca mi-am indeplinit obiectivul, cel de a ma califica in finala, chiar daca am facut-o in mansa Last Chance, unde m-am clasificat pe pozitia 77 din cei aproximativ 750 de piloti care au luat startul. Am avut si noroc ca am putut alimenta la 30 de minute, cineva mi-a spus in ultimul moment sa o fac. Am ales sa nu mai alerg in finala, datorita faptului ca am fortat in primele doua manse, ceea ce ar fi insemnat sa fortez si mai tare, startul acesteia fiind foarte din scurt. M-am intors in schimb in Romania foarte multumit de experienta avuta, merita mentionat ca am cazut doar de doua ori, nu am avut probleme din punct de vedere al formei fizice si imi doresc sa revin anul viitor, cu temele facute integral”, marturiseste Ciprian Popescu, care nu uita sa mentioneze stilul „extraterestru” de pilotaj al lui Jeffrey Herlings, castigatorul cursei, cel care a dat un tur tuturor pilotilor clasati mai jos de locul patru, dar care in afara competitiei nu a ezitat sa stea la taclele cu el! „De asemenea, as vrea sa ii multumesc Larisei Glesnea (FRM) pentru sprijinul acordat în efectuarea formalitatiilor in relatia cu Federatia Olandeza de Motociclism”, mai spune sportivul.
Julian Raduta este si el de acord ca Red Bull Knock Out este o cursa la care asteptarile iti sunt depasite, al carei nume il intelegi pe deplin doar daca iei startul pe nisipul plajei din Haga. Cel mai tanar dintre fratii Raduta este foarte plastic in descrierea cursei: „nebunie absoluta, o cursa pentru supravietuire, cu motoare si piloti care zboara peste tot in jurul tau! Recunosc ca nu ma asteptam sa fie chiar asa, gandeste-te ce senzatie e la un start cu 40 de piloti in grila si apoi la cum e sa ai 1500 de rideri in jurul tau! In doar un tur, circuitul devine absolut de nerecunoscut, de la forma perfecta in care se prezenta inainte de primul start se transforma intr-o hecatomba de nisip. Tot ce am putut sa fac in aceasta nebunie a fost sa-i dau gaz cat de tare am putut, luptandu-ma sa stau la suprafata. Din fericire, mi-am adus aminte instantaneu de tehnica de pilotaj pe nisip, pe care am invatat-o tot in Olanda, insa de atunci a trecut un deceniu! Chiar si asa, tot mi-a fost utila, sa scap teafar! Ma bucur pentru acest lucru, ma bucur pentru startul pe care l-am luat in prima mansa, atunci cand am rulat cam pe pozitia a zecea, deci ma pot mandri ca am luat nisip de la Jeffrey Herlings sau Steve Ramon, cert este ca ruland dupa riderii de top, am fost sablat”, se amuza Julian. Pilotul Top Cross TCS spune ca a fost socat sa ramana fara benzina dupa doar 26 de minute de cursa, dar acestea sunt conditiile la Red Bull Knock Out. A urmat apoi calificarea pe locul patru la „Last Chance” si abandonul din finala, cand, Julian se afla pe un foarte bun loc 38, cu aproximativ 20 de minute inainte de finis. „Cauza efectiva a abandonului a fost pinionul fata, care era pur si simplu tocit. Am aflat ca pilotii buni, dupa fiecare mansa schimbau complet transmisia, kit de lant plus ambreiaj, asa ca acum am toate datele pentru urmatoarea editie. Chiar daca nimic nu se compara cu prima data, astept de pe acum Red Bull Knock Out 2017”, incheie pilotul Top Cross TCS.